Depresia lu’ peste prajit

Na ca am trait sa o aud si pe asta!

Cum messu’ deja face parte din rutina noastra zilnica, eram eu zilele trecute si ma tot “chatuiam” cu lumea. Prin multele ferestre deschise, ma atrage una in mod particular. Un text de la o cunostiinta. Citesc cu atentie continutul si raman uimit pe masura ce citesc: esti cam deprimat asa…nu stiu ce este cu tine!

Ba esti nebun? Eu deprimat? Cand oare o voi vedea si pe asta? Na’, acum mai bine ceri o alta parere decat sa judeci repede, nu? Pun mana repede pe soarece si dau cu clicku’ prin lista. Cateva online-uri mai jos o buna amica. O abordez si pun intrebarea:

- Auzi ti se pare tie ca eu as fi deprimat?

- Sincer…da!

Ba esti cu capu’? Adica…cum adica? )

Nu am trait in viata mea sentimentul acesta de depresie…sincer va zic ca nici macar nu ii inteleg semnificatia, ce sa mai zic de a trece prin starile sale caracteristice. Sunt o fire destul de “vulcanica” si ma exteriorizez destul de des (cam zilnic daca stau mai bine sa ma gandesc) si nu prea tin in mine ura, sentimente EMO etc. Prefer sa le las afara si gata domn’le, ce atata suferinta? Nu e viata grea cum ne este ea data? De ce as mai adauga si eu alte greutati in talerul balantei?

Deloc suprinzator, admir treaba asta la oamenii care zic ca te cunosc si prefera sa te autocaracterizeze: esti deprimat, nu o stii tu dar eu o stiu mai bine. Frate, si de unde naibii o stiti voi mai bine? Cumva aveti acces la informatii legate de mine, informatii pe care nici eu nu le cunosc? Hmm…o lume bizara!

Trecand peste, eu nu prea cred, asa cum am mai mentionat, in depresie. As putea spune ca este inutila insa sigur se va trezi careva sa zica: negarea este prima etapa a unei depresii. Ahh…ador treburile astea. Urasc asta la oameni…urasc faptul ca sunt anumite persoane care nu ma cunosc nici macar cat negru sub unghie si incep sa ma descrie. Stiu ei mai bine…plm, bine ma’, fie ca voi!

Daca tot o tinem in “depresie”…ma uitam pe cateva poze mai vechi din vremea facultatii si vietii de camin. Off…asta chiar ca este o calatorie pe poteca amintirilor. Vai cata bucurie ma cuprinde cand revad pozele de atunci, fie ele bune, fie ele rele. Am petecut ani foarte frumosi in camin si daca as da timpul inapoi nu as face alta alegere. Tot cum am prodecat acum 4 ani as proceda. Am legat foarte multe prietenii acolo, multe din ele inca raman in picioare. Numai cand ma gandesc la clipele acelea cand faceam posta un pachet de tigari fiindca era joi si nu mai aveam bani, cand veneau altii la noi in camera si ne bagam la tot felul de jocuri/filme/discutii. Imi aduc aminte fiecare moment de atunci si chiar pot spune ca a dus o viata frumoasa de camin (asta daca nu i-au in calcul zilele acelea de inceput de an care erau groaznice din cauza supra-cazarilor). Uite domn’le depresie aci’…:))

Va doresc o duminica minunata si lipsita de orice depresie!

Pentru stari anti-emo…ah shit…si multe astfel de lucruri

Agiog- un om ce sufera de o depresie a lu’ peste prajit!