Drumul Tatalui si Fiului

Cum am ajuns aici?

De ce acum?

Unde sunt mai exact?

Sunt intrebari ce ma framanta, ziua si noaptea, acasa si la munca, intrebari care raman suspendate, blocate intr-o clepsidra, nefiind in stare sa mai scape de stransoarea de sticla. Precum firicele subtiri de nisip…blocate acolo, undeva intre doua lumi.

De ce se trezesc acum astfel de ganduri? Imi aduc aminte ceva, vag si sters, insa este acolo. Nu stiu exact ce este sau daca este, stiu doar ca tin minte.

“Iar pe drumul prafuit vor fi cei doi, El-Tatal si El-Fiul. Precum oaia si pastorul, maestrul si ucenicul, elevul si dascalul. Vor strabate drumul impreuna, unul langa celalalt, cu fetele acoperite de gluga neagra. In acel loc ei nu vor cunoaste timp, vor cunoaste tot. Tatal il va invata despre viata, despre moarte, despre bine si despre rau. Ii va tine predici despre lucruile lumesti si nu numai.

Ucenicul va asculta si va intreba de fiecare data cate ceva.

- Alegem mereu calea cea dreapta Fiule, ii spuse Tatal, aratand cu degetul la drumul incalcit si prafuit din fata.

- Si cum stim care este drumul cel bun?

- Vei sti, crede-ma!

Ucenicul va fi neincrezator si isi va privi cu ochi mari tatal, va dori sa graiasca insa nu va reusi. Tatal ii va explica despre viata si moarte.

- Nu putem impiedica moartea, o putem simti, insa nu o putem vedea ori atinge. Fiecare lucru se face la timpul sau.

- Cine decide soarta noastra atunci?

- Fiule, lumea este mare, multe le vezi, le simti si le auzi. Si mai multe sunt ascunse de ochii omului, tocmai din cauza asta. Exista forte ce guverneaza peste noi iar omul nu este o fire care sa se supuna. Va cauta mereu puterea, iar puterea va veni cu marul cunoasterii. Cine va musca din el…va fi pierdut.

- Atunci, daca cunoasterea este pacat, daca cunoasterea este nefireasca, de ce ma inveti aceste lucruri Tata?

- Crede si nu cerceta fiule!

Ucenicul isi va privi Tatal cu ochi mici. Vor merge impreuna pe acelas drum prafuit, inveliti in pelerinele lor intunecate. Tatal va deschide ochii Fiului, pana cand el va fi gata. La sfarsitul drumului vor fi alte doua drumuri. Unul va fi identic cu cel din urma, iar celalalt va fi pazit de un batranel. Tatal isi va privi Fiul.

- Si acum ce facem?

- Decizia iti apartine fiule. Poti alege: drumul asta este la fel ca cel de pe care venim, iar acesta este unul nou.

Fiul, acaparat de puterea si cunoasterea invatata de la Tata va alege drumul nou, drumul puterii. Isi va pierde lumina si va imbratisa intunericul. Va face lucruri extraordinare acolo, va invata mult mai multe despre viata si moarte decat ar fi putut invata de la Tata.

Mereu insa, in mintea lui pusa la munca, Ucenicul va avea o intrebare: de unde stie el care este lumina si care este intunericul? Daca totul din jur nu este decat ce putem vedea cu ochii, de unde stie el ca Lumina nu este un Intuneric, iar Inutnericul nu este Lumina? Daca ochii insala, cum poate fi el sigur de spusele Tatalui? Cum poate diferentia el Binele de Rau?”