Pisici

Noaptea era palida, plina de un miros de putrefactie, un straniu abis cuprindea totul intr-o negura fara de sfarsit lasand doar picaturile de sange sa se prelinga de pe luna. Intunericul acapara totul, nelasand urma de om, de fiinta sau de orice altceva sa il penetreze. O intreaga pucioasa gata sa ingurgiteze totul in fata ei. Nimic nu o putea opri, nimic…nimic.

Fata privi scarile pustii din fata blocului incercand sa inteleaga de ce anume, desi sunt atat de pustii, ele tot reusesc sa aibe acea stralucire pe care doar o scara noua o are. Sa fie femeia de servici cea care vine zi de zi si face aceasta scara sa luceasca…sau poate ca pur si simplu asa sunt ele, nu? Poate asa sunt scarile facute sa fie…lucioase. In seara asta aveau un luciu aparte, in luciu pe care verdele ochii sai nu il putea intelege, nu il putea atinge. Un luciu cum nu a mai vazut pana acum.

Luna se coborase si ea peste mica ferestruica dintre nori si incepu sa ii imbaieze geacheta de piele neagra, in timp ce parul sau castaniu prindea o culoare usor albastra. Vazuta asa de la distanta, prin rafale de vant, foi ruginite de frunze si aroma aceea de abis in putrefactie ai fi zis ca este un personaj nebun intr-un film cu vampire. Acolo, in toiul noptii, singura, incunjurata doar de suieratul acela turbat al vantului, ea – Nebuna – isi facea loc in civilizatie, lasand lumea sanatoasa sa doarma cu capul pe perna ei pufoasa sin pene.

Intreaga feerie in care se lasase cuprinsa lua sfarsit imediat ce urechile sale o facura sa tresara. Acolo, ascuns undeva in umbra noptii, la adapostul tomberoanelor se afla ceva. Desi nu isi putea da seama exact ce anume se afla acolo, stia foarte bine ca este acolo. Orice ar fi, creatura din alta lume, un monstru sau poate un simplu amarat care cauta prin gunoi ceva da mancare…ea stie ca este acolo. Si mai stie ca o fixeaza cu privirea, ii simte pulsul cum accelereaza cu fiecare secunda care trece, fiecare picatura de sange pompat cu putere in corp ii face inima sa bata salbatica, sa bata atat de tare incat ea o poate auzi. Sa fie un criminal? Sa fie cineva care vrea sa ii faca rau? Cutite de gheata ii strapung sira spinarii in timp ce mintea ei este deja plecata in locuri de groaza, in locuri pline de sange, de tristete si de ura. Orice ar fi acolo, orice ar sta sa o pandeasca ea stie foarte bine ca nu poate lasa un astfel de lucru sa se implineasca. Stie ca trebuie sa lupte pentru viata ei, trebuie.

Cheile…unde dracu’ sunt cheile alea blestemate? Sa fie in geanta sau le-am pus eu in geacheta special pentru o astfel de ocazie?

Devine nervoasa, agitata din cauza necunoscutului care o asteapta la limita sanatosului, la limita realului, la limita posibilului. Mainile sale transpira din ce in ce mai mult lasand dare mici de sudoare peste tot. Parca ar fi un dus invizibil ce incepe domol sa o cuprinda, un dus rece, la inceput abia palpabil…insa cu fiecare picatura scursa devine mai rece…pana cand nu raman decat stropi de azot lichid ce ingheata instant pe tine. Frica, asta e! Frica o cuprinde precum o nebuna indragostita care se agata turbata de gatul omului pe care il vrea. La fel si ea…o cuprinde pe tanara precum acea nebuna,   nelansad-o sa isi gaseasca cheile, sa intre in scara si sa isi faca un drum catre usa de metal a apartamentului sau.

Umbra din spatele gunoiului este simtit contienta de prezenta ei. De acum doar fata este in vizorul sau. Numai ea apartine universului sau diabolic. Ce va avea de gand sa faca cu ea? O va sfasia in milioane de bucatele? O va invalui incet, precum o  tenebra din iad si o va supune unor torturi de neimaginat?

Cine stie? Nimeni.

Fata se agiata din ce in ce mai tare incercand sa puna mana pe cheile alea blestemate. Daca ar avea macar o secunda in fata umbrei ar fi in stare sa gaseasca o cale de scapare. Dar cum? Unde? Cum sa faca? Cum sa evite aceasta catastrofa? Stie foarte bine ca nu prea sunt sanse de a scapa de ea. Stie ca o va digera de vie, o va consuma in intunericul ei malefic pana cand nu ramane nimic din ea. Pana cand va ajunge si ea la fel. Asta e…o umbra. Pana cand va ajunge si ea o umbra.

Pasii sai fac umbra sa tresara, sa devina atat de agitate incat acum parca si aude un sunet slab venind de acolo. Un sunet atat de strain de urechile ei, un sunet scos din iad, un sunet ce se aseamana cu oase faramate urmate de un urlet atat de infiorator incat nici un animal pamantesc nu il poate indura. Atunci isi da seama…

Terorizata de gandul recent trecut prin mintea ei cuprinsa de panica, fata reuseste sa se agate cu varful degetelor de un cerc metallic. Cheile. Le-a gasit, nu stie cum sau unde anume erau insa cert este faptul ca a reusit sa le gaseasca.

Trebuie sa infrunte umbra…umbrele. Erau mai multe, nu era doar una, erau alte sute de astfel de umbre, asteptand acolo la adapostul noptii, ferite de lumina lunii, scotand acele sunete oribile, privind la ea, cu milioane de ochi. Sclipiri mici fulgerau intunericul urmate de sunetul acela.

Fata privi ingrozita in fata ei si acolo unde acum cateva momente nu erau decat trei scari…acum se gaseau un sir infinit de scari lucioase. Inmanata de frica aceea intoxicanta incepu sa urce scarile precum o turbata. Fiecare pas facut ii forta si mai mult inima, fiecare pas ii lasa o alta dara de sudoare pe fata, un alt fior de gheata pe coloana. Incepuse sa se piarda, sa nu mai vada in fata ei, sa isi piarda concentratia. Asta era…sfarsitul.

Si apoi simti acel moment, acel moment in care totul se intoarse cu fundul in sus. Un sunet slab se lasa auzit, urmat de o bubuitura si un mic raulet ce se lasa vazut din capul ei.

Ramase acolo precum o stana de piatra, cazuta pe suprafata lucioasa si scaldata in sange a scarilor.

Umbrele se apropiau de ea…veneau precum niste calice, gata sa o infulece de vie, sa o infulece cat inca mai putea simti ceva.

 

“From: super_girl@x-mail.com

Subject: Urgent….

D-na Pop,

Stiu ca nu este cel mai indicat mod de a va comunica asta…insa nu am avut alta optiune. Avand in vedere ca sunteti plecata in Olanda pentru acel congres…trebuie sa va anunt ca ceva groaznic s-a intamplat

Emy…a plecat alaltaieri de la noi…si era putin ametita. A avut un accident in fata scarii. Se pare ca ar fi alunecat si si-ar fi spart capul.

Asta nu este tot…in aleea respective erau foarte multe pisici si …cred ca din cauza mirosului de sange au inceput sa se apropie.

Imi pare foarte rau…au incercat cei de la politie sa dea de dumneavoastra insa nu au reusit. Stiam adresa asta de la Emy…imi pare nespus de rau ca va zic asta pe mail…insa Emy nu a reusit sa supravietuiasca. O vecina a dat de ea la cateva ore bune dupa accident si era mult prea tarziu…pisicile…

Imi pare rau…nu va pot scrie asta….

Condoleantele mele d-na Pop”

 

 

 

 

Joaca

Asa a inceput, precum o joaca pierduta de ochii lumii undeva in intunericul unei camarute sumbre, undeva intr-un orasel intunecat si pitit departe de ochii lumii. Ani la rand s-au ascuns acolo si in intunericul singuratatii lor au comis crime, au creeat monstruozitati si si-au lasat propriile ganduri sa le controleze destinele. Ei doi, doar doi copilasi cand au inceput…si au sfarsit mai rau decat un beit amarat care este carat de insusi Diavol in tenebrele Iadului. Joaca…

S-au cunoscut pe un chat, intamplator, el era pe atunci un adolescent batut de soarta, din doi parinti alcoolisti, lasat in fiecare zi de unul singur. Parul sau slinos, batut si lasat in fasii drepte si pline de matreata pe umeri ii trada mediul nociv din care venea, reusind sa ii accentueze si mai mult trasaturile macabre. Cine stia ce avea de gand sa faca? Cine stia ca in el exista un asemena monstru?

Ea era o fatuca la 15 ani, dornica de aventura, de nou, de schimbare. Venea dintr-o familie modesta in care parintii au stiut mereu cum sa o educe. Se pare ca nu s-au straduit sufiecient insa. Bunica ei, o femeie care isi pierduse mintile dupa ce sotul ei a murit in razboi, a ramas cu o ura atat de adanca pentru oameni incat a ramas fixata pe ideea ca ea este un demon trimis pe pamant de insusi Satana. Bunica ei a invatat-o primele lucruri, a reusit sa ii invenineze si ei mintea.

Asa au inceput ei, doi copilasi, inocenti, stricati de aceasta lume, stricati de propria lor joaca. La inceput s-au intalnit precum doi tineri manati de instinctul acela hormonal, insa au stiut instant ca este mai mult decat asta. Au simtit inca de atunci ce pot face, ce vor face, ce ar putea face…si au reusit. Se intalneau mereu cand erau singuri, la adapostul peretilor camerei lui, cand parintii erau plecati prin carciumi sau dormeau printr-un sant undeva…uitati de lume. Acolo, intre patru pereti plini de mucegai, a inceput prima atrocitate.

“Ce vrei sa facem, o intreba el pe fetiscana roscata din fata lui.

Ce vrei tu…vrei sa mergem mai departe?

Ani la rand au experimentat, au cautat si s-au documentat. Joaca lor inocenta s-a transformat intr-o obsesie ce avea sa ii consume pe amandoi. O boala….o crima…ca apoi sa vina si altele.

Asa a inceput Joaca….

Mediocritatea

Ce reprezinta aceasta mediocritate? Este pur si simplu o stare de “nu vreau mai mult decat atat”, o stare la care ajunge fiecare din noi, macar o data in viata. Este momentul acela in care iti vine sa bei o bere (poate doua, trei, patru), sa te cocoti in pat cu o punga de cips-uri si un film si sa stai acolo pana cand nu mai rezisti. De multe ori ne multumim cu putin, suntem mediocrii fiindca ne dispar aspiratiile si nu ne mai dorim decat acel moment de pace. Ti se rupe de tot, nu mai vrei nimic de la viata. Baga si o tigara printre raurile de bere ce iti curg in gura precum o cascada infinita…si esti tzuc!

Am ajuns in acest punct si nu stiu cum sa mai ies. Imi vine sa nu mai fac nimic insa este destul de ciudat caci, atunci cand stau si nu fac nimic imi vine sa imi i-au capataii si sa plec in lume.W hat the fuck is that all about? Shold this be a sign? Someone trying to tell me that what I’m doing isn’t good? Nu stiu…nu vreau sa stiu. Vreau doar sa ma multumesc cu ce am si sa nu mai cer nimic vietii. Pentru moment am tot ce as putea avea. Poate nu ar strica ceva bani in plus, insa avand in vedere tara asta de rahat si toata durerea din jur zic saru’mana pentru ce am. Ciocu’ mic si capu’ plecat, asa zice mama! Femeie desteapta mama asta domn’le, mereu ai ceva de invatat de la ea.

Ieri au fost  alegerile. Pam-pam-pam. NU M-AM DUS! Da-i in pula mea de muisti! Fiecare vine cu promisunile unui viitor mai bun si nu face altceva decat sa scufunde si mai mult tara asta in cacat. Oare nu s-a saturat romanu’ asta de atata mediocritate? Oare cand ne vom satura de atatea minciuni si sperante desarte? Uite asa ma gandesc eu la vremurile in care eram doar un copilas invelit in fasa alba de bumbac si stateam in bratele unei mame comuniste. Oare la ce se gandea ea atunci? Oare ce gand ii trecea prin mintea linistita? Pai sa vedem: casa avea, servici avea, mancare avea, doctorii nu ii cereau bani daca se imbolnavea, ea nu trebuia sa plateasca 10% din salariu pentru un consult banal…bai oare ii era bine? Ma uit acum la mine si la cei care am apucat aceste vremuri de cacat: ce vom face, unde vom merge, ce ne asteapta? Am amici care nu isi pot gasi un servici (nici macar intr-un call-center). Da-o in pula mea de treaba domn’le…chiar asa sa fie viata asta de cacat? Am apucat vremuri grele dragii mei nascuti dupa ‘80 si sa recunoastem asta. Ma gandesc ca de voie de nevoie eu am o casa, o casa a mea, adevarat nu este intr-un oras in care doresc din tot sufletul sa locuiesc…insa este acolo. Altii nu au asta, altii sunt dati afara din casa, stau prin chirii, mor de foame pe strazi. Asta este viitorul acestei tari? Aici am ajuns dupa atata democratie dorita? Si ce mai democratie ca tot comunism este! Am observat ca a scazut si valoarea morala a omului, nu doar stilul de viata. Au inceput sa apara basinile de “paturi sociale” si urasc asta mai mult decat orice in lumea asta. Cand ai pe cineva care te priveste de sus doar fiindca pe acea persoana o poti numi altfel, ca are un grad in fata ta (fie la slujba, fie un titlu academic…ce vrei tu). Pentru voi astia si astea care se cred superiori/superioare….SUGETI FOARTE ELEGANT PULA. Nimeni nu va fi in fata mea, fiindca nimeni nu imi este nici in spate, suntem toti egali. Fie ca esti negru, alb, rosu, galben sau albastru esti tot om si om vei muri. Nu votez domnule…sa se duca dracu’ toti. Mama vrea sa voteze cu Vadim…Doamne Fereste!

Zumzetul cariocilor…

Pe bucata de hartie imaculata ele isi desfasoara activitatea nociva si zgarie hartia proaspata, reusind sa adune toate santurile acelea sapate intr-un fel de desen “rupestru” de nedescifrat.

Nu, nu am luat-o razna, sunt doar sub efecul unor medicamente puternice. Ahh…cacat, nici asta nu e! Pai si atunci? Iarba nu am fumat, altele nu consum, de baut nici nu mai zic…au trecut secolele peste mine. Probabil sunt vremurile astea tulburi sau poate este pur si simplu timpul care imi dicteaza precum un nebun ca nu mai am varsta aceea de 20 de ani si ca este timpul sa devin mai responsabil. De unde dreacu’ atata  responsabilitate? Cred ca inca de la o varsta frageda am fost responsabil si mereu am facut ce se astepta lumea “buna” de la mine sa fac. Mereu au fost obedient, mereu am fost acela care la scoala a avut rezultate bune, am dat jos tonele de slana in liceu si lumea priveau uimita la mine cum de am asa o forta pentru a continua. In faculta am fost mereu printre primii, lumea privea la mine si ma arata cu degetul (lumea). Tocilar imputit si batut in cap…precum filele unei carti de nepretuit care ajunge pe masa unui om fara pic de interes. Stau acum si meditez la atat de multe aspecte legate de aceasta viata si tot nu reusesc sa ii inteleg adevarata fata. NU reusesc sa ii strapung tainele, sa o descos si sa ii invat codul acela-i secret.

Am mai zis asta de nenumarate ori: oamenii sunt cele mai bizare animale ever. De la o fiara din jungla nu te astepti la mila sau compasiune si nu te mira cand fiara se napusteste peste tine si te consuma incet, pentru a te savura. De la un om…ar trebui sa te astepti la mai rau!

Oamenii sunt in mod irevocabil fututi. Nimic nu ii poate schimba. Multi din noi umblam pe strada cu ideea ca suntem intregi mintal…insa nu este asa, ne futem intre noi si ne dorim raul unii altora. De ce? Pai dracu’ stie. Poate este instincul acela de supravietuire, poate este ceva in adncul nostru care tinde atat de disperat sa iasa si sa fac ravagii…poate cine stie!?

Pe principiul de ce iti este frica nu scapi, te vei trezi si tu intr-o buna zi, cu ochii beliti in tavanul alb, intrebandu-te cum dracu’ ai ajuns aici? Ce s-a intampat cu tine? De ce? Cand? Din cauza cui? Astea sunt intrebarile acelea care te macina zi de zi si te transforma din om in neom, facandu-te sa ramai…asa!

Precum zgomotul cariocilor ieftine pe hartia de lux, sapand santuri adanci in ea…

 

Succesuri ce sa mai!

 

Drag me to HELL

Filmul in sine este un horror genial, plin de misticul si de intriga aceea specifica unui film cu demoni, in care presiunea si starea de agitatie persista pana in ultimul moment. Se merita!

Insa astazi am ales titlul acestui post in scop simbolic, evident. Cred ca…intr-un univers bizar, daca ar veni careva si m-ar cara in iad ar fi mult mai bine decat in momentul de fata, in aceasta tara de cacat, in acest mare oras si mai de cacat. Peste tot este haos, organizarea este la pamant, lumea moare de foame, hotia este in “floarea varstei” si colac peste pupaza unii mai fac si greva.

Cap. I – Tara moare de foame si “D-na Metrorex” vrea salarii mai mari!?

Profitand de conditia de monopol de pe piata, de starea de haos pe care stiau ca o vor creea, angajatii de la metrorex cer mai mult decat deja au. Succese ce sa mai…cum zicea una din (m)UE-parlamentarele noastre. Este foarte adevarat ca munca in subteran este o munca grea si vorbim despre multe boli profesionale si de riscuri pe care acesti oameni le asuma, insa fratilor…este vina noastra (a restului de populatie) ca au ales sa lucreze acolo? Pe principiul zi saru’mana pentru ce ai deja in farfurie ca e criza, stai dracu’ linistit in banca ta si pentru moment, mai ales acum cand totul este la pamant, lasa economia (as zice oricum inexistenta) sa se stabilizeze cat de cat. Nu este suficient de grav ca sute de parlamentari, senatori si fel si fel de oameni politici ajung la putere si uita de moral, reusind sa plece la sfrasitul mandatului cu 7 case in corbeanca, 10 masini ultimul tip si un cont gras in banca pe numele unui “rude”? De ce sa mai bagam si noi cutitul mai rau in tara asta? Stiti, sunt ferm convins ca daca acum ar fi existat un rival pe piata subteranului, Metrorex nici mort nu ar fi facut greva? Dar cum nu exista asa ceva, domnii profita de asta si lasa un oras intreg sa sufere! Eu sunt convins ca ei isi vor primi exact ce merita! Si as mai si specificat ce…da hai sa fim decenti!

Cap. II – O lingura de lemn, un stetoscop, o “asigurare medicala platita lunar” si esti numa’ bun de plata!

Saptamana trecuta am racit, nu porcina asta de care se tot panicheaza omenirea…insa a fost o raceala destul de nasoala: de genul mucii pana la genunchi, dureri de cap, stari de lesin, gatul cat casa…ce sa mai tot tacamul. Cum la munca nu puteam merge a trebuit sa o scot de un medical pentru 2 zile (care in realitate sunt 3 findca ala este numarul minim de zile acordate prin lege). Firma la care lucrez are un contract cu o clinica privata, extrem de piperata la pret. Eu stiam ca pentru consultatii (non-medicina muncii) este gratuit, fiindca d’aia plateste firma un abonament lunar. Merg la una din clinicile lor, asta in conditiile in care abia puteam vorbi si merge. Prin frig, prin aglomeratie imi fac drum catre dansii. Ajung acolo si o tanti de la receptie ma trimite la etaj la unul din medicii de familie de acolo. Nenea doctorul imi explica foarte frumos ca dumnealui nu poate acorda un medical deoarece eu nu figurez la dansul ca “inscris” si numai medicul meu de familie (aflat in alt judet) poate acorda asa ceva. Am discutat putin pe tema asta si am hotarat sa voi pleca eu acasa si voi lua de acolo un medical. Acum, daca tot ajunsesem acolo i-am zis lu’ nenea sa imi faca si un consult (in ideea in care eu eram absolut convins ca este gratuita consultatia). Asta imi baga un bat in gura, ma asculta la plamani…ma rog banalitatile care le face un medic la o raceala. Nimic special, nimic iesit din comun. Rezultatul: Domnule esti racit! Ba’…sa mori tu? Bai…ce sa zic, sunt socat, nici nu ma asteptam la asa ceva. Si eu care credeam ca este vreo migrena ceva. Imi zice el acolo sa cumpar niste dalea, niste dastea, sa le fac, sa le dreg, sa ma…dracu’ sa ma cheptane! Plec si ii cer receptionistei sa imi viseze adeverinta aia medicala. Receptionista, o impertinenta de ultima speta (nu ii mai stiu numele ca l-as fi pus cu mare placere pe blog sa o vada o tara intreaga). Bai si ce crezi…domnii muisti de la clinica au avut pretentia ca eu sa le achit 80 ron, da-da-da, pentru acel “consult”. Am ramas tampit! CUM fa debilo sa iti achit aproape un milion (vechi) pentru o lingura in gura si o vorba? Ei uite ca debila nu s-a lasat si a inceput sa se certe cu mine. Eu ma certam cu ea, lumea la coada…ce sa mai ca in filmele cu prosti. La care asta suna pe nu stiu care de la firma…nici macar nu stiu cine este tipa respectiva si asta imi zice a asa este ca trebuie sa platesc, ca dreaq, ca lacu’…

Acum na, ca nu ma fac de caca pe la munca am zis: uite na’ de baga asta pe card si va puteti indesa bonul ala de confirmare al tranzactiei in cur, poate asta va satisface, bai calicilor. Clinica asta, cum am mentionat destul de piperata se lauda ca ar fi number one pe piata. Mue fraerilor ca nu sunteti, va zic eu. Sunt zeci de spitale private in Romania care va fac praf la concurenta. Astia au contract cu firma la care lucrez (despre care ma voi abitne sa comentez) si eu ca angajat (non-management) primesc doar o reducere de 20% la orice serviciu al lor. Numai medicina muncii este gratuita…si prost am fost eu ca am platit totul cand am facut otita (care putea fi bagata pe medicina muncii). Da’ numai zici nimic si lasi capu ca altlfel zbori dreacu’ din firma. Si uite asa, oameni buni, te lasa lumea asta cu un gust asa amar in gura incat iti vine sa iti iei catrafusele si sa pleci la dracu’ in praznic.

Stima si respect

Agiog

I’m back!

A trecut ceva timp…

Am fost atat de ocupat cu munca si cu scoala incat nu stiu daca mai termin de scris postul acesta…la cat de multe am de zis aici.

Sa incepem cu inceputul!

Capitolul I- Scoala, dulce scoala!

Anul acesta am decis ca este timpul sa ma reprofilez si sa start over. Dupa 4 ani petrecuti la stat, am decis ca este momentul sa dau la o universiate particulara. Am ales, dupa multe sedinte de consultat si analizat “piata”, Romano-Americana. Da stiu, este de fita, nu se face scoala…bla bla bla. FALS! Se face scoala, si inca cum! Vreau sa va zic ca eu eam obisnuit cu o facultate care isi trateaza studentii cu fundul, care nu dau 2 bani pe ei, lipsa de organizare, de comunicare, conditii comuniste…am ramas uimit inca din prima zi de scoala. In afara faptului ca paznicul din incinta cladirii nu lasa pe nimeni sa treaca fara un act (fata de stat unde un terorist poate cara o bomba fara mari probleme in scoala), organizarea interioara a universitatii este de nota 10. Atat cursurile cat si seminariile se desfasoara total diferit de ce stiam eu la stat. Se face o dezbatere libera intre studenti si profi, se explica fiecare detaliu in parte, se are grija de fiecare. Culmea, cei care lucreaza au sanse egale la prezenta daca dovedesc ca lucreaza. Din cate vad, oamenii astia pun mare accent pe prezenta si cei care vin la ore, care isi dau examenele in timpul semestrului (si au peste 8 ) pot sari peste sesiune. O idee geniala. Daca o tin asa…cu siguranta voi avea in iarna o luna de “vacanta”. Va zic sincer, am ramas masca la cat de diferita poate fi universitatea asta fata de una de stat. Adevarat, este plina de copii instariti, copii cu parinti putrezi de bogati, insa fiecare cu ale lui/ei. Ma omoara totusi cursurile alea blestemate la ora 7:30. Ba’, cine naiba pune un curs la ora aia? Asta ma omoara, fiindca ma culc dupa ora 1 a diminetii (asta din cauza muncii) si ma trezesc la 6 dminieata. Dar eu tot sper ca va trece. Pana la urma ce sunt 3 ani?

Paralel cu ce vorbesc eu aici, mergeam pe strada zilele trecute cu niste amici de la faculta si nefiind prea atent la ce este in jur ma trezesc cu o mana intinsa in fata mea. M-am si speria dracu’ si imi ridic privirea catre detinatorul mainii. Un batranel cu fes in cap, cu o privire tampa in ochi, statea acolo in fata mea cu mana intinsa. Imi venea sa-i zic: ce pula mea vrei ma? Bai cum se ajunge in tara asta, nici cersetorii nu mai au chef sa graiasca. Macar unii din ei fac un show (cum e tipu’ ala din 105 care are mereu aceeasi poveste, pe un ton bisericesc asa, relateaza cum acum 2 luni-mereu sunt 2 luni- el si mama lui au fost evacuati, el lucreaza pe 600ron si ea are un ajutor de nu stiu ce). Macar unii fac show!

Unii oameni se cred superiori! Ai ma, lasa-ma! Deja sunt satul de treaba asta cu superioritatea. Acum ca este un liber flux de actiuni fiecare se trezeste ca are ceva de zis, fiecare se crede deosebit, special, superior. Sa va zic ceva….mutu fute pamantu’! Nu v-ar strica putina modestie, mai astia care va dati atat de superiori in fata altora.

Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpu’!

Adevarata vorba asta. Ma tot uit in jur si nu pot percepe cum naiba vom iesi noi din cacatul asta in care ne-am bagat. Idiotii astia din conducere au facut un imprumut la FMI din care vor acum sa achite pensiile?! Bai esti nebun? Pai cum naiba vrei tu sa faci asta? Plus ca, nu a fost nici macar un program sponsorizat de FMI care sa fie catalagoat drept: SUCCESS. Toate au fost esecuri, tarile in cauza (fie slab dezvoltate, fie in curs de dzvoltare) nu au putut gestiona eficient banii luati de la FMI. Dah, normal ca nu au putut face asta, de aceea sunt tari slab dezvolate sau in curs de dezvoltare- FIINDCA NU ISI POT GESTIONA CUM TREBUIE PROPRIA ECONOMIE. In alta ordine de idei, am inteles recent ca Germania, in momentul aderarii la UE si trecerii la moneda euro nu a mai tinut cont de cursul valutar si de regularizarea lui. Au schimbat pur si simplu numele monedei: aveai salariul de 1500 marci…acum ai 1500 euro. Sunt foarte curios, oare la noi cum va avea loc? Oricum preturile se vor alinia la nivelul celor din UE cu mult inaintea salariilor si a trecerii la euro….oooiii nici nu vreau sa ma gandesc! Cum am zis…traim in Romania!

METROREX IAR FACE GREVA!?

Ba’ chiar nu este nimeni in conducerea aia blestemata? Oamenii astia sunt chiar nesimtiti. Au venituri mari domn’le fata de restul oamenilor. De exemplu una din femeile alea care nu fac nimic decat sa fumeze, sa dea toata ziua telefoane si sa vanda bilete, primeste undeva la 1500ron….pai mai tanti care stai la taclale toata ziua si iti primesti 1500 ron, matale stii cat munceste un cetatean pentru banii aia? Stii ca sunt oameni care lucreaza de dimineata pana seara pentru un salariu minim pe economie? Normal ca stii si nu te doare…de ce sa te doara? Acum, au impertinenta sa ceara mai mult. Daca as fi avut o functie de conduere acolo i-as concedia pe toti! PE TOTI!

Uite asta nu merge bine in tara asta, printre altele. Toata lumea s-a invatat sa ceara tot timpul. Daca se poate fara munca si fara efort pe un salariu de manager…este perfect. Eeeeheee…vai de fundurile noastre cand or pune UE mana pe noi cum trebuie. Sa va vad eu atunci…ce mai cereti?

Un sfat: sa va uitati mereu cand va suiti intr-un taxi la tarif! Eu nu am facut asta si m-am trezit cu un bon de 80ron pe o distanta care in mod normal ar fi fost nu mai mult de 20ron! Eeee…trebuia sa ma ard si eu cu asta, nu?

Va pup, va iubesc si va doresc o duminica cum nu se poate de frumoasa!

Depresia lu’ peste prajit

Na ca am trait sa o aud si pe asta!

Cum messu’ deja face parte din rutina noastra zilnica, eram eu zilele trecute si ma tot “chatuiam” cu lumea. Prin multele ferestre deschise, ma atrage una in mod particular. Un text de la o cunostiinta. Citesc cu atentie continutul si raman uimit pe masura ce citesc: esti cam deprimat asa…nu stiu ce este cu tine!

Ba esti nebun? Eu deprimat? Cand oare o voi vedea si pe asta? Na’, acum mai bine ceri o alta parere decat sa judeci repede, nu? Pun mana repede pe soarece si dau cu clicku’ prin lista. Cateva online-uri mai jos o buna amica. O abordez si pun intrebarea:

- Auzi ti se pare tie ca eu as fi deprimat?

- Sincer…da!

Ba esti cu capu’? Adica…cum adica? )

Nu am trait in viata mea sentimentul acesta de depresie…sincer va zic ca nici macar nu ii inteleg semnificatia, ce sa mai zic de a trece prin starile sale caracteristice. Sunt o fire destul de “vulcanica” si ma exteriorizez destul de des (cam zilnic daca stau mai bine sa ma gandesc) si nu prea tin in mine ura, sentimente EMO etc. Prefer sa le las afara si gata domn’le, ce atata suferinta? Nu e viata grea cum ne este ea data? De ce as mai adauga si eu alte greutati in talerul balantei?

Deloc suprinzator, admir treaba asta la oamenii care zic ca te cunosc si prefera sa te autocaracterizeze: esti deprimat, nu o stii tu dar eu o stiu mai bine. Frate, si de unde naibii o stiti voi mai bine? Cumva aveti acces la informatii legate de mine, informatii pe care nici eu nu le cunosc? Hmm…o lume bizara!

Trecand peste, eu nu prea cred, asa cum am mai mentionat, in depresie. As putea spune ca este inutila insa sigur se va trezi careva sa zica: negarea este prima etapa a unei depresii. Ahh…ador treburile astea. Urasc asta la oameni…urasc faptul ca sunt anumite persoane care nu ma cunosc nici macar cat negru sub unghie si incep sa ma descrie. Stiu ei mai bine…plm, bine ma’, fie ca voi!

Daca tot o tinem in “depresie”…ma uitam pe cateva poze mai vechi din vremea facultatii si vietii de camin. Off…asta chiar ca este o calatorie pe poteca amintirilor. Vai cata bucurie ma cuprinde cand revad pozele de atunci, fie ele bune, fie ele rele. Am petecut ani foarte frumosi in camin si daca as da timpul inapoi nu as face alta alegere. Tot cum am prodecat acum 4 ani as proceda. Am legat foarte multe prietenii acolo, multe din ele inca raman in picioare. Numai cand ma gandesc la clipele acelea cand faceam posta un pachet de tigari fiindca era joi si nu mai aveam bani, cand veneau altii la noi in camera si ne bagam la tot felul de jocuri/filme/discutii. Imi aduc aminte fiecare moment de atunci si chiar pot spune ca a dus o viata frumoasa de camin (asta daca nu i-au in calcul zilele acelea de inceput de an care erau groaznice din cauza supra-cazarilor). Uite domn’le depresie aci’…:))

Va doresc o duminica minunata si lipsita de orice depresie!

Pentru stari anti-emo…ah shit…si multe astfel de lucruri

Agiog- un om ce sufera de o depresie a lu’ peste prajit!

N/A

Folosesc aceasta N/A atunci cand am ceva de spus si nu stiu exact ce titlu sa ii pun. Sunt multe lucruri pe care le-am tinut adanc in mine si nu le-am lasat sa iasa. Nu inteleg de ce anume am facut asta, avand in vedere faptul ca i-am sfatuit pe altii sa se exteriorizeze, sa isi puna frustrarile pe un blog, sa le scrie undeva…in fine pricepeti voi ideea.

Hai sa incep cu o nota destul de serioasa. CIP-urile biometrice. Domnule M-AM SATURAT de atata prostie umana…atat de mult incat imi vine sa vars intreaga suparare pe orice. Prin urmare o vars aici. Am mai scris despre treaba asta cu Cip-urile si revin la ideea mea esentiala, fiindca asa sunt eu: incapatanat si merg pana in panzele albe cu ideile mele. Tot frunzaream blogurile si am dat de cateva articole referitoare la aceste cip-uri. Pentru mine este destul de evident ca unii oameni isi petrec prea mult timp citind fie din biblie fie uitandu-se la filme/documentare legate de masoni si dictatura mondiala. Cititnd cu atentie parerile oamenilor am dedus ca religia asta pe care am imbratisat-o cu totii de mici copii nu a fost altceva decat o indoctrinare in masa, menita doar sa ne supuna unor sterotipuri total eronate si false. Am crescut intr-un mediu nociv pentru mintea mea inocenta, am fost inveninat cu diverse ideologii: faci rau ajungi in iad, Domnul te va pedepsi etc. Stiti si voi la ce ma refer. In domeniul in care activez am foarte mult contact cu oamenii (din diverse locuri) si ma surprinde pe zi ce trece acest fenomen: cum se “infig” unii in indoctrinarea religioasa si imbratiseaza chestii fara sa le supuna unei analize amanuntite. Hai sa scriu si eu o carte si sa o prezint precum “o lege universal valabila, transmisa magic de la un mare creator”. Nu! Nu! Nu! Cum ziceam cateva randuri mai sus tot ma amuzam citind despre cip-urile astea si cu cat citeam mai mult cu atat deveneam mai inversunat. De ce? Pai simplu: lumea face un fel de paralele-intersectata (nu situ exact cum dracu’ sa o numesc) intre religie si tehnologie. Domnule nu exista asa ceva, de ce va legati voi de povestea cu cipurile si cu dominatia mondiala, nu inteleg. Adevarat este faptul ca fiecare are dreptul la opinie, nu contest asta, pana la urma fiecare este “liber” sa faca ce doreste. Cand vorbim insa de o chestie general valabila nu ne jucam si analizam detalii si fapte, nu superstitii si banuieli de domeniul SF-ului. Omul mereu face acest lucru, exact atunci cand este aproape de ceva…HOP..face 10 pasi in spate si acolo ramane (app de asta tin minte ca atunci cand eram mic aveam o nebuna care tot trecea prin cartier la noi si na copii fiind ne tot uitam curiosi la ea: tipa facea 3 pasi in fata si inca 10 in spate; si astazi ma intreb cat ii trebuia ei sa ajunga la o destinatie anume?!). Astia din afara doresc sa ne aduca si noua ceva, o metoda mai sigura de administrare si de control asupra unor aspecte mai delicate care pana acum ceva timp erau destul de dificil de controlat. Am ales cu grija acest cuvant, controlat, si sunt convins ca printre cei care citesc acest post SIGUR se va gasi unul care sa faca o legatura intre cip si control mondial. Domnule sa va zic ceva: exista, chiar de ceva timp, tehnologia nano; chiar daca nu se vorbeste prea des despre acest lucru ea exista si cu ea se pot face multe lucruri. Nu se stie de ea din acelasi motiv mai sus mentionat: omul nu este pregatit sa cunoasca acest aspect. Daca cineva ar dori sa aduca intreaga planeta la picioarele sale/lor ce va face pe voi sa credeti ca nu o poate face oricand? Poate strecura o chestie in apa/mancare etc si PRESTO robotei instant, gata de indeplinit ordine. Cipurile astea sunt menite sa aduca control acolo unde nu se prea poate: carduri, operatiuni bancare, tracking etc. Astea sunt lucruri pe care un om nu le poate controla usor, fapt pentru care se apeleaza la un cip care va inlesni cu siguranta acest “control”. EU raman ferm pe pozitie si afirm: preotul ala care sa rascolit cacatul in tara despre aceste cip-uri este un imbecil . Sperie betii oameni simpli, crescuti in linistea lor, cu chestii legate de satana, 666 si ordine mondiala. Mare porcarie sa ajungi sa crezi asta. Nu zic NU, poate exista o legatura intre cip-ul asta si dominatie mondiala, insa ce se va intampla in viitor va fi imposibil de impiedicat. Sa nu uitam ca “ce este menit sa se intample se va intampla”. Pana atunci eu zic sa nu revenim la evul mediu si sa stam tot pe intuneric.

Am tot mentionat mai sus si de perioada mea de mic copil, fiind crescut in “tenebrele” ideologice ale ortodoxismului. NU SUNT UN ATEU, insa nu sunt un fanatic religios. Cred in existenta unei “forte” supreme, ceva ce guverneaza peste tot, insa nu se poate defini. Nu suntem nici macar pe departe pregatiti pentru a asimila asa ceva. Sa nu uitam ca noi ne folosim abia 2% din potentialul creierului. 2%…Einstein parca si-ar fi folosit 3%. You all get the idea, nu suntem pregatiti sa acceptam ceva legat de originea noastra. Sincer va zic ca mi-au trebuit ani buni (si inca imi vor mai trebui) pentru a scapa de unele stereotipuri si modalitati de gandire. La mine s-a vazut clar impactul dogmei religioase, scapand foarte greu de ea. Abia cand am plecat din casa parintilor si m-am confruntat cu anumite situatii am realizat defapt cum sta treaba. Inca imi vor trebui ani pana scap de aceasta panza. Ma uit in jur si abserv chestii: unele le pot accepta altele nu.

Democratia este o iluzie. Asa ceva nu exista domnule, lasa-ma! Adevarat…va si argumentez. Conceptul de democratie inseamna libertate, ori asa ceva nu se poate. Daca am fi toti liberi sa facem ce dorim…ce ar mai fi si asta, nu?! Exista mereu un “ceva” care va gurverna asupra oamenilor si asta nu se poate altera. Trebuie sa fie ceva care sa vegheze asupra noastra fiindca daca nu ar fi, ne-am autodistruge. Prin urmare, zic eu, daca exista ceva care iti zice ce sa faci si cum sa o faci conceptul de “libertate” este interpretabil si tinde catre anumite variatii. Prin urmare te trezesti cu o dilema: a fi sau a nu fi? Filozofam apoi pe acesta tema. Ba, ori e alba ori e neagra, gri nu poate fi. Pentru un bine general valabil, oamenii nu se vor intelege si va trebui sa vina “ceva” care sa hotarasca pentru toti, fie ca unora le va convine, fie ca nu. Asta este viata!

Felicitarile mele?! Am aflat ca o fosta sefa a fost avansata. Ba, sa fie la ea acolo, as putea sa ii transmit felicitarile mele…avand in vedere ca tipa este total paralela cu ce face. Firma in cauza, nu dam nume , va avea multe de tras din cauza acestei “avansari”. Am “sclavit” (exista cuvantul asta?) acolo cu altii si am fost facuti gunoaie cand stiam prea multe. Dee, vorba mea asta e viata asta. Ma uimeste insa cum dracu’ a ajuns tipa atat de sus… ce dracu’ face frate? Doar din ce stiam eu, zeci de milioane intrau la dansa si la “complicele sau” in buzunar, bani care trebuiau sa revina subalternilor. Rapoarte modificate, lipsa de comunicare…tot felul de magarii si nimeni nu stia nimic. Mai bine ca am plecat…daca se poate spune asta. Draga mea, daca vei ajunge sa citesti aceste randuri (sunt SIGUR ca le vei citit) afla de la mine ca esti parte din trecut si acolo vei sta, te-am mentionat aici deoarece am ramas perplex cand am aflat. Tragic, sincer compatimesc firma in cauza. Va doresc muuulta bafta, o sa aveti nevoie! PS: exista si firme in lumea asta care chiar isi felicita angajatii cand isi fac treaba! Poate invatati si voi ceva din asta!

“Join me in the dark…come to the dark side!”

Cine nu iubeste Star wars? Hai ma ca nu sunt SFist obsedat…dar imi place la nebunie povestea in cauza, fapt pentru care intr-o zi imi las la mess acest status. Ba ma trezesc eu si vad un offline cat casa de la un amic. Discutita a decurs cam asa:

el: sa nu imi zici ca te-ai apucat de ocultism…:(

eu: ba esti nebun…:)) de unde pana unde?

el: pai ai la status cu intuneric…etc

eu: aaa…WTF?

(cateva semi-polemici mai tarziu)

el: oricum, orice ai face sa nu te bagi in kabala

eu (curios din fire): da’ ce are ma kabala?

el: este o “secta milenara” (am zis bine?) de gradul 30-33

eu:  :! WTF?

el: ce bine ca nu sti…asta inseamna ca inca nu te-ai bagat in asa ceva!

Acum, poate sunt eu mai prost asa…insa cred ca unii oameni nu prea ar trebui sa vizioneze documentare legate de masonerie. In primul rand sa-mi zica si mie cineva ce anume inseamna “secta milenara de gradul 30″. Discutia a fost foarte ciudata mai ales ca eu nici pana azi nu stiu la ce anume se referea amicul meu. Asta asa din categoria What The Fuck!

Masca

“Impartim acelasi cer dar avem orizonturi diferite…”

Nimeni nu o putea spune mai bine. Nu mai stiu exact de unde am auzit aceasta vorba, cert este ca prezinta un mare adevar. Traim pe aceeasi planeta, avem acelasi asternut albastru  sub cap…insa cand vine vorba de orizonturi, suntem complet diferiti unul de celalalt.

Suntem romani! Ce inseamna asta? Va zic eu: fix nimic.

In drumul lung al comunismului=pseudo-democratiei ne-am pierdut abilitatea aceea dobandita prin sange cu mult timp in urma. Am lasat gloria timpurilor sa apuna si ne-am lasat corputi si putreziti din interior. Nimeni din afara nu este vinovat de asta. Noi ne-am facut-o, cu mana noastra. Cred ca a trecut de ceva vreme timpul off-urilor si suspinelor. Deja oricate ar fi…ar fi in zadar.

Sa dezbat putin numele acestui post. Ce este o masca?  Pai este simplu, conform DEX-ului:

MÁSCĂ, măști, 1. Bucată de stofă, de mătase, de dantelă, de carton etc. (înfățișând o față omenească sau figura unui animal) cu care își acoperă cineva fața sau o parte a ei (pentru a nu fi recunoscut), lăsând numai ochii descoperiți; obrăzar. ♢ Mască mortuară = mulaj în ghips al feței unei persoane, făcut îndată după deces. ♢ Expr. A-și scoate (sau a-și arunca, a-și lepăda etc.) masca sau a ridica (sau a lua, a smulge, a rupe) masca (cuiva) = a se arăta sub adevăratul aspect, a(-și) da pe față firea sau intențiile ascunse, a (se) dezvălui minciuna, înșelătoria (cuiva), a apărea sau a face să apară în adevărata lumină; a (se) demasca. ♦ Persoană mascată. ♦ Fig. Înfățișare falsă. ♦ Expresie neobișnuită a feței (provocată de o emoție, de un sentiment puternic etc.) 2. Machiaj; p.ext. preparat cosmetic care se aplică pe față pentru întreținerea tenului. ♦ Fizionomia unui actor machiat. 3. Dispozitiv care acoperă parțial sau total o persoană, un animal, un obiect pentru a le proteja, a le ascunde vederii. 4. Lucrare menită să ascundă vederii inamicului un obiectiv militar; adăpost individual săpat de fiecare soldat pe câmpul de luptă. – Din fr. masque, germ. Maske.

Am observat cu mult timp in urma ca oamenilor le-au devenit indispensabile aceste masti. Ascunse adanc in sifonierele noastre, aceste masti stau gata-gata sa fie purtate. In intreaga lume fenomenul ipocriziei capata proportii, nimeni nu mai stie cine este cum. Copii intre parinti si invers, prieteni, iubiti etc. Am pierdut complet notiunea normalului si am ales a ne ascunde in spatele unor bucati de plastic si fals. Stam acolo,parca la panda, lasand doar ochii sa ne tradeze adevarata intentie. Maestrii ai circului, cameleoni si stapani ai iluziilor. Promitem muntii si marile, in schimb nu aducem nici un praf de sare. Daca lasam masca riscam ceva grav, riscam sa ne aratam lumii asa cum suntem in realitate. Cine ne vede cum suntem? Nimeni! Doar oglinda si un prieten-doi foarte apropiat/i noua. In rest nu exista alte exceptii.

Am ajuns insa intr-un punct culminant al acestei mascarade, acestei parade a iluziilor si a vorbelor serpuite. Deja dispare sentimetul de certitudine, de incredere si apare o rupere de realitate. Te-ai gandi ca noi am fi altfel….ha, vezi sa nu! Te-ai gandi ca dupa o epoca prost numita de aur, dupa ani intregi petrecuti in intuneric am putea depista raul de bine. Nu! Refuzam si acum sa le vedem. Pana la urma raul si implicit binele sunt puncte de vedere. Indoctrinarea suferita ani la rand abia acum isi face aparitia. Abia acum putem vedea efectele devastatoare ale “mastilor”.

Daca ar fi sa ne intoarcem in timp tot nu am fi in stare sa depistam cine a venit primul cu masca. Tot nu am fi fost in stare sa diferentiem Dumnezeul de Diavol si invers. Orice am face vom ramane mereu o rasa de superficiali, de increzuti si de inselatori. Caci asta facem lume, in fiecare zi. La munca, la scoala si in viata de zi cu zi asta suntem: scamatori dornici de scamatorii ieftine. Cei care se pricep mai bine la asta ajung mai sus, restul vor trage ani de zile pentru fundul celorlalti.

Comparativ, am alungat un conducator care impartea totul cu toti si am ales unul care sa decida “binele” nostru, am schimbat puteri, politicieni, imperii si regate. Am fugit in lungul istoriei de la “rau” la “bine”. Unde am ajuns la final? Prin EA (n.a. Eopca de Aur) am plans ca suntem siliti sa avem, acum ne plangem ca nu avem. Mai exista cineva in tara asta care mai stie ce vrea?

Nu ne convin multe si facem mereu plangeri: aia nu e buna, salarii nu avem etc. De ce nu punem mana si facem? Fiindca asa suntem invatati, sa stam si sa ne pice in gura mancarea.

Citeam ieri intr-un ziar despre seria filmelor povestiri din epoca de aur…de porcarie. Nu inteleg de ce este comunismul atat de ridicat in slavi acum. Dupa atatea, dupa zeci de ani ajungem sa plangem asta? Aici am ajuns? Asa cum am zis anterior, suntem niste ipocriti. Refuzam…pur si simplu refuzam. Precum vorba aceea: nu poti vedea padurea de copaci.

Va pup tovarasi dragi,

Agiog…un never to be Soim al Patriei!

Drumul Tatalui si Fiului

Cum am ajuns aici?

De ce acum?

Unde sunt mai exact?

Sunt intrebari ce ma framanta, ziua si noaptea, acasa si la munca, intrebari care raman suspendate, blocate intr-o clepsidra, nefiind in stare sa mai scape de stransoarea de sticla. Precum firicele subtiri de nisip…blocate acolo, undeva intre doua lumi.

De ce se trezesc acum astfel de ganduri? Imi aduc aminte ceva, vag si sters, insa este acolo. Nu stiu exact ce este sau daca este, stiu doar ca tin minte.

“Iar pe drumul prafuit vor fi cei doi, El-Tatal si El-Fiul. Precum oaia si pastorul, maestrul si ucenicul, elevul si dascalul. Vor strabate drumul impreuna, unul langa celalalt, cu fetele acoperite de gluga neagra. In acel loc ei nu vor cunoaste timp, vor cunoaste tot. Tatal il va invata despre viata, despre moarte, despre bine si despre rau. Ii va tine predici despre lucruile lumesti si nu numai.

Ucenicul va asculta si va intreba de fiecare data cate ceva.

- Alegem mereu calea cea dreapta Fiule, ii spuse Tatal, aratand cu degetul la drumul incalcit si prafuit din fata.

- Si cum stim care este drumul cel bun?

- Vei sti, crede-ma!

Ucenicul va fi neincrezator si isi va privi cu ochi mari tatal, va dori sa graiasca insa nu va reusi. Tatal ii va explica despre viata si moarte.

- Nu putem impiedica moartea, o putem simti, insa nu o putem vedea ori atinge. Fiecare lucru se face la timpul sau.

- Cine decide soarta noastra atunci?

- Fiule, lumea este mare, multe le vezi, le simti si le auzi. Si mai multe sunt ascunse de ochii omului, tocmai din cauza asta. Exista forte ce guverneaza peste noi iar omul nu este o fire care sa se supuna. Va cauta mereu puterea, iar puterea va veni cu marul cunoasterii. Cine va musca din el…va fi pierdut.

- Atunci, daca cunoasterea este pacat, daca cunoasterea este nefireasca, de ce ma inveti aceste lucruri Tata?

- Crede si nu cerceta fiule!

Ucenicul isi va privi Tatal cu ochi mici. Vor merge impreuna pe acelas drum prafuit, inveliti in pelerinele lor intunecate. Tatal va deschide ochii Fiului, pana cand el va fi gata. La sfarsitul drumului vor fi alte doua drumuri. Unul va fi identic cu cel din urma, iar celalalt va fi pazit de un batranel. Tatal isi va privi Fiul.

- Si acum ce facem?

- Decizia iti apartine fiule. Poti alege: drumul asta este la fel ca cel de pe care venim, iar acesta este unul nou.

Fiul, acaparat de puterea si cunoasterea invatata de la Tata va alege drumul nou, drumul puterii. Isi va pierde lumina si va imbratisa intunericul. Va face lucruri extraordinare acolo, va invata mult mai multe despre viata si moarte decat ar fi putut invata de la Tata.

Mereu insa, in mintea lui pusa la munca, Ucenicul va avea o intrebare: de unde stie el care este lumina si care este intunericul? Daca totul din jur nu este decat ce putem vedea cu ochii, de unde stie el ca Lumina nu este un Intuneric, iar Inutnericul nu este Lumina? Daca ochii insala, cum poate fi el sigur de spusele Tatalui? Cum poate diferentia el Binele de Rau?”