Intreaga planeta se cufundase incet intr-o ceata, ceata ce anunta venirea unei noi ere. Schimbarile radicale de acum zeci de ani au zguduit pana la temelii poporul, lasand gustul amar al conducerii totalitare sa le prelinga peste tentaculele unui noi regim, numit libertate.
Libertatea asta insa nu venise asa cum ar fi trebuit, nu aducea cu ea acea aroma a spiritului liber. Venise in schimb cu mai multa confuzie si mai multa birocratie decat puteau ei imagina. In timp ce mii de sindicate se luptau in fiecare zi cu conducerea actuala, Scaunul celor patru (asa cum numeau ei conducatorii supremi ai regimului) stateau linistiti pe scaunele lor fara sa dea atentie la dezordinea si haosul creat din pricina impotentei lor politice. Oamenii se razvrateau si zvonurile unei noi revolte se anuntau, una si mai mare ca data trecuta, una mai eficienta si nu in ultimul rand una care sa puna capat acestor lipitori. In timp ce poporul suferea de foamete si criza, comunitatea isi continua activitatea ei de zi cu zi.
Melonia privea infatauta ecranul televizorului, incercand sa puna cap la cap toate cele vazute acolo. Oricat ar fi incercat ea, oricat de mult s-ar chinui, tot nu reusea sa gaseasca un raspuns concret. Ca orice alt analist avea dubiile sale, nefiind sigura daca chiar vor avea o revolta sau erau doar zvonuri raspandite pentru a face valuri prin partidele politice. In mijlocul furtunii de ganduri legate de politic, Melonia analiza atenta intalnirea ce avea se decurga peste cateva ore. De ce o fi chemat-o Inalta preoteasca pe ea, mai ales pe ea, pentru o intalnire? Pana la urma Melonia era doar un analist si nu avea, dintr-un astfel de punct, nici o putere pentru a guverna sau macar sfatui politicul. Meseria ei era sa analizeze posibilitatile si sa le dezbata cu Scaunul celor patru. Nu gasea nici un motiv aparte pentru care Inalta Preoteasa a Templului ar dori sa vorbeasca cu ea. Cu cat Melonia se straduia mai mult sa puna cap la cap toate indiciile, cu atat se pierdea mai mult intr-un lung sir de ganduri si de teorii ale conspiratiei.Avea sa afle astazi, motivul pentru care Preoteasa o somase.
In timp ce agitatia din stat devenea mult prea evidenta si pe ici-colo erau revole cauzate de grupuri rebele, numite legionare din cauza dorintei lor de a aduce pace in organizatie, garzile de corp se luptau cu greu sa le tina pasul si sa instaleze o stare de tranchilitate pe strazi. Tensiunea era evidenta, atat in spatele usilor Palatului Celor patru Scaune cat si in afara lor. Oamenii puteau simti cum o forta nesimtita se strecura lejer printre ei, in comunitatea lor pasnica si incepea sa creasca si sa-si raspandeasca tentaculele veninoase peste tot.
Maharet abia intra pe usa micutului magazin, cand de la cativa pasi departare auzi vocea amicei sale, Jezebel.
- Ce faci, o intreaba Jezevel pe ea, evident uimita sa o gaseasca in fata magazinului ocult al Damei Misterioase.
- Uite ma pregatesc sa plec. Maine am avionul si am zis sa mai verific si eu aceste forte…asa-zise oculte, zambi fata catre Jezebel.
- Prostii, nu cred in asa ceva! Aceste lucruri sunt prentru mintile slabe si pentru oamenii care nu mai au incotro sa se indrepte.
- Oare?
- Sigur! De ce crezi ca doar un fragment al populatiei merge aici?
- Intra cu mine si vei vedea cat de “fara credinta sunt”, o indemna ea pe Jezebel zambind, apoi continua pe acelasi ton pasnic. Si asa nu ne-a mai vazut de luni intregi…mai si plec maine.
Jezebel zambi sec, evident deranjata de invitatia fetei de a intra in magazinul ocult, loc pe care ea il considera nefiresc de cand era mica.
Fetele patrunsera in micutul magazin, incepand sa discute despre ce anume au mai facut ele in ultimul timp. Maharet ii relatase despre cariera ei infloritoare, despre cele putine relatii pe care reusise se le puna cap la cap de cand se angajase pe postul de coordonator. Jezebel, in schimb, o plictisi cu banalele ei evenimente, barbatii care ii treceau lejer prin asternut si toate acele intamplari pe care, Maharet, le considera fara doar si poate un flux banal al vietii.
In timp ce urechile erau bine indreptate catre discutia ce o purta cu Maharet, Jezebel nu se putea abtine sa nu analizeze atent fiecare detaliu al magazinului in care pasisera, luand fiecare obiect in parte, scuturandu-l din priviri si facandu-si o imagine mai de ansamblu asupra celor aflate aici. Ce prostie, isi zicea ea in gand privind numeroasele obiecte de origine oculta aflate in jur. Cine ar plati, chiar si sume foarte mici de bani, sa vina aici? O gramada de rahaturi spanjurate pe pereti si lasate pentru prostii astia sa se mire. Fel si fel de ierburi aromate impanzeau intrgul magazin intr-o aroma bizara, foarte familiara pentru Jezebel. Nu putea totusi sa puna accent pe treaba asta. Borcanele umplute cu fel de fel de lichide, poze, amulete, bijuterii din vremuri uitate, bete, sticlute cu prafuri…parca ar fi fost intr-un film cu vrajitori si nu alta.
Din spatele draperiilor de smarald se auzi vocea groasa a Damei Misterioase, invaluita in acelasi straniu pe care Maharet il stia de mica, de cand o adusese aici bunica ei.
- Intrati…intrati, le indemna Dama, aruncand fasii de fum din nari.
Fetele i-au ascultat obediente invitatia si au luat loc pe fotoliile la fel de verzui ca si draperia, facandu-se cat mai confortabile in ele.
- Sa incepem, grai iar Dama, lasand de data asta un ecou straniu sa le patrunda pana in maduva oaselor.
Supremul Scaun, socat de cele aflate, nu primise destul de bine vestea. Cum isi permiteau ei sa il deranjeze pe el, pe unul din cele patru mari scaune ce conduceau lumea? Nu intelegea de ce guvernantii zonelor III si IV convocasera aceasta adunare, insa cert era ca ceva avea sa se intample. Supremul Scaun incepuse deja sa dezbata in mintea lui cateva teorii referitoare la treaba asta. Sa fie vorba despre recentele culturi de pe Luna? Pana la urma el nu era un astro-cultivator si nu avea nici cea mai mica idee ca, in ciudat sumelor imense investite acolo, solul Lunii nu va putea sustine culturile. Stia, intr-un mod cert, ca lunistii (asa cum ii numea el pe cei ce alesesera sa paraseasca zonele Terrei si sa se intstaleze pe Luna) nu acceptau o asemenea bataie de joc, mai ales ca isi doreau independenta, atat de Organizatia care acaparase puterea pe Terra dupa caderea regimului totalitar, cat si de restul lumii. Ei doreau sa isi faca singuri propria lor lume, cu regulile lor si cu oamenii lor. Acesta, in schimb, nu putea accepta o asemenea idee, mai ales dupa bataliile numeroase purtate pentru a inlatura regimul totalitar (numit pe vremuri democratie) ce reusise sa puna intreaga planeta intr-un haos de neimaginat. Cu ajutorul Inaltei Preotese si a organizatiei sale numita Templul, Cele Patru Scaune au reusit sa intaleze un nou regim, unul pe care ei l-au consierat mult mai eficient si mult mai usor de suportat pentru locuitorii planetei. In timp, fostele tari, fostele continente au disparut iar in locul lor au aparut Zonele, fiecare zona cu specificul sau. Pana in prezent Scaunele Supreme au reusit sa creeze doar patru zone, plus lunistii, insa aveau planuri mari, doreau sa-si extinda teritoriul si sa readuca pacea pe intreaga plantea. Pentru asta insa avea nevoie de sprijinul Templului si guvernantilor din Zonele I, II, III si IV.
- Majestate, Falsul va asteapta si androginii sunt pregatiti. Cand doriti, ei va asteapta in fata apartamentului!
- Perfect, perfect! Multumesc Generale. Astepta ordinile mele, tuna vocea infioratoare a Scaunului.
- Te asteapta vremuri bune Maharet, ii sopti Dama strangandu-si sprancenele catre firisoarele de nisip de pe masa.
- Ce anume vezi?
- Shh…spiritele vorbesc. Ele spun ca te vor trimite intr-o misiune importanta. Nava cu care vei pleca maine catre Zona II se va prabusi, iar din cenusa ei tu vei sta singura supravietuitoare.
Maharet facu ochii largi si o privi absent pe Dama, incercand sa aduca cat de cat un gram de nomalitate in cele spuse de ea. Incerca sa zica ceva, insa Dama ii reteza gestul, graind iar cu vocea-i aspra.
- Tot ele….spiritele…da, ele zic asa fata mea! Zic ca in locul in care va prabusi nava vei intalni un grup de rebeli, grai ea atat de incet incat abia daca auzira ele. Acolo, cu rebelii vei face o mare adunare si impreuna o sa readuceti pacea in lume, o sa detronati putere malefica care se va instala in scurt timp.
Fetele priveau fara sa mai graiasca catre Dama misterioasa, incercand sa inteleaga cat de cat spusele acesteia. Ce aberatii turna femeia asta aici? Cine se credea ea sa le zica asa ceva lor? Despre ce putere vorbea baba asta drogata? Ce rebeliune?
- Cred ca am ascultat destul stimata Dama! Acum daca ne scuzati, eu am de facut pregatiri, grai sec Maharet.
Dama nu ii raspunse, hotarandu-se sa priveasca linistita cand nispul din fata ei cand pe cele doua fete. Jezebel facu un pas inainte, ridicandu-se din fotoliul sau verde, insa Dama o apuca de mana.
- Maine, la pranz! Ai grija, caci spiritele vorbesc despre un complot in care vor muri oameni nevinovati. Tu vei face parte din ei. Maine vei muri…asasinata!
- Esti o femeie nebuna…nebuna, tipa Jezebel. Cum poti spune astfel de lucruri oamenilor? Nu inteleg, Maharet, de ce m-am lasat convinsa sa vin aici?
Aceasta nu ii mai raspunse in schimb ii facu semn sa paraseasca magazinul Damei. Maharet ii lasa pe masa batranei cateva hartii de 50 de credite si parasira magazinul. Desi, in sinea lor stiau ca cele spuse de femeie erau aberatii, fie venite de la alcoolul pe care Dama il consuma cu regularitate fie de la ierburile pe care femeia le fuma zilnic, ceva din mintea lui Maharet o facea sa fie ingrijorata. Era ceva care ii spunea ca batrana are dreptate. Insa cum poate fi posibil asa ceva? Sa fie ea o mare eroina? Parea de domeniul fantasticului si nu alta.
- Stimati guvernanti, va rog sa va ridicai, cele Patru Scaune Supreme ale Organizatiei au sosit!
Intreaga sala se ridica in picioare, lasand un freamat sa faca ecou in imensa incapere circulara. Sala in care se aflau era imensa, plina de scaune si balcoane, iar pentru cineva care abia o vedea ar fi zis ca se afla intr-un imens amfiteatru de opera. Pe balconul suspendat in mijocul salii patru figurine isi faceau aparitia.
Primul Scaun, un batranel chel, imbracat intr-un vesmant rosiu, purtand pe cap o diadema cu emblemele pacii. Acesta facu semn catre sala si se asza in fotoliul sau argintiu. Il urma Al Doilea Scaun, de data o femeie, imbracata in negru, purtand pe cap o gluga imensa, atasata de o roba din satin. Suprafata materialului lucea in bataia becurilor sferice, asamblate in asa fel incat dadeau iluzia unor mici sori. Aceasta le facu si ea cu mana si se aseza pe un scaun verde. Cum facura si primii doi, la fel facura si Scaunul al Treilea si al Patrulea, fiecare din cei doi barbati imbracati in vesminte specifice, de culori diferite, fiecare asezandu-se pe un scaunul specific.
Aceeasi voce care anuntase prezenta lor mai devreme grai, la fel de impunatoare.
- In urma petitiei oficiale din partea guvernantilor Zonelor III si IV, Adunarea Scaunelor dau cuvantul Guvernantului din Zona III.
Toate privirile din sala se atintira catre un mic balconas, care aparu instant marit pe un ecran gigantic cu doua fete, suspendat in apropierea balconului Scaunelor.
- Preoteasa va asteapta! Va rog sa poftiti, o indemna tanara in roba neagra pe Melonia.
Fata ii urma indemnul si pasi in imesa incapere triunghiulara, ce adapostea tronul Preotesei. Incaperea era decorata intr-un stil al Romei Antice, cu fel si fel de coloane si tronurile vestite ale fostilor Imparati.
Preoteasa era asezata in tronul sau negru, cufundata in ganduri si in vesmantul sau la fel de intunecat. Era destul de batrana, Melonia estimand la o prima vedere ca ar avea undeva la saptezeci de ani. Uscata la fata, cu cateva fire de par alb lasate la vedere, Preoteasca o intampina pe Melonia inca de la jumatatea salii.
- Bine ai venit fata mea! Sa fie un ceas bun aceasta intalnire pe care noi o vom avea, acum!
- O mare placere Inalta Preoteasca, desi, ezita, nu inteleg de ce anume am fost chemata.
- Ah, fata mea, vremuri grele ne-au apus. Revolte, rebeliuni, o organizatie care nu isi poate duce la bun sfarsit treburile. Toate astea ma nelinistesc, mai ales ca Templul mereu a optat pentru siguranta planetei, nu pentru birocratie si rebeliune.
- Este adevarat ca, acum, avand in vedere toate cele petrecute pe Luna si in Zonele III si IV, cateva zvonuri despre o rebeliune au luat nastere…insa nu cred ca…
- NU, tuna Preoteasa! Noi am pus puterea in mana lor, noi i-am facut Scaune Supreme…iar ei ne reneaga si ne indeparteaza, termina ea intr-un ton cat se poate de linistit.
- Ce vreti sa spuneti cu asta?
- Vom organiza un atac politic asupra Scaunului Suprem si vom acapara puterea. Incepand de maine, intreaga organizatie va fi condusa de noi, de Templu. Te-am cheamt aici deoarece tu esti cea mai priceputa analista ale acestor veacuri iar eu am nevoie de un om precum esti tu.
Batrana tacu, ochind cu privirea ei ascutita expresia de pe fata fetei.
Aceasta ramase impietrita in fata spuselor sale, incercand sa faca fata celor auzite. Sa fie cu putinta? Sa se fi transformat intreaga libertate intr-un alt regim totalitar? Preoteasa, o figura non-politica, avida de putere si dornica de dominatie globala? Apoi se gandi mai bine la cele spuse. Preoteasa, cum stia toata lumea, avea in poalele sale guvernanti si chiar o parte din Scaune. Daca avea sa reuseasca in cele spuse, Melonia nu avea incotro. Daca ar fi refuzat o astfel de colaborare ar fi insemnat sfarsitul vietii sale. Era convinsa de faptul ca, in spatele usii care abia se inchise, o asteptau adrogini gata sa o asasineze daca ar fi refuzat. Chipul feteie se albi instant cand prin minte ii trecu acest gand. Nu, nu era cu putinta asa ceva. Nu putea sa moara, mai ales ca era o tanara, abia isi incepuse cariera. Nu putea refuza oferta Preotesei. Avea sa o accepte si sa o serveasca pe aceasta.
- In regula, grai in sfarsit Melonia incercand sa isi ascunda teama gandului.
Preoteasa o privi pret de cateva clipe, analizand fiecare expresie a fetei sale si schitand un zambet diabolic.
- Foarte bine…foarte bine! Ma bucur sa vad ca, desi venim din vremuri diferite impartim aceleasi orizonturi. Trebuie sa recunosc ca aveam dubii in privinta ta. Te rog, paseste catre mine. As dori sa iti arat ceva.
Melonia o urma in liniste pe inalta Preoteasa, lasandu-si temerile sa dispara. Aceasta ii facu semn catre o curte interioara, situata in mijlocul maretului templu. Acolo, in curtea interioara, stateau asezati in grupuri de cate zece, sute de creaturi bizare. Fata privi uimita fapturile insa nu schita nici un gest de ingrijorare, poate doar un slab sentiment de neliniste si uimire.
Preoteasa ii simti nedumerirea, fapt pentru care isi relua monologul.
- Zeci de ani am vegheat asupra acestei planete. Am dus batalii peste batalii, atat politice cat si propriu-zise. Multi oameni au murit in speranta ca vremuri mai bune se vor asterne peste noi si vom uita durerea din trecut. De-a lungul istoriei acestei planete, numerosi oameni si puteri au incercat sa o domine. Hitler, Biserica, Cezar, Napoleon…ma rog, fiind analist tu cunosti foarte bine lista. In esenta toti au reusit sa se faca cunoscuti, insa nimeni nu a reusit ce vom reusi noi, impreuna. Melonia, am nevoie de un om ca tine, un om care poate prevede viitorul, care poate anticipa miscarile politice si nu numai, impreuna vom lua puterea de la cei care nu o pot folosi si vom aduce pacea in lume. Aceste creaturi, aratand cu degetul catre bizarele masinarii, sunt un nou prototip de androgini, masinarii mult mai complexe si mai eficiente decat androginii, deja invechiti. Se vor numi Garzile Templului si vor ghida in inteaga lume, peste tot, lasand pacea sa domine. Acum, sunt livrati peste tot, sub forma de prototipi, insa nimeni nu stie ca ei functioneaza la capacitate maxima. Cand vom da lovitura in stat, dupa caderea Scaunului Suprem, vom activa garzile si vom pune in aplicare primul pas in dominatie.
Fata privea cu ochii ingroziti expresia fetei Preotesei, care se schimonosise acum si capatase un luciu diabolic.
- Asa cum am amintit in punctele trecute, noi nu mai punem bazele in aceasta conducere si in oamenii aflati in spatele puterii. Vom opta pentru demisia Scaunului Suprem, nedemn de puterea care a fost pusa la dispozitia sa. Optam pentru o noua organizare, vom supune la vot aceasta treaba.
Sala incepu sa huiduie si sa urle la spusele gurvernantului de Zona III. Lumea din jur, socata de spusele Guvernantului, privea acaparata reactiile ce vor veni din partea Scaunelor. Intr-un final, Scaunul Suprem grai, facand un semn in zadar cu mana la sala.
- Aceasta institutie, acest popor, lumea din jur precum si intreaga planeta, au fost restabilite de catre acest Scaun. Nu vom lasa un biet politician, avid de putere, lacom si un tradator, sa puna capat acestor norme. Organizatia va functiona normal, fara o incomoditate. Iar tu, Guvernant III, vei fi conamnat la moate pentru tradare si abuz de putere. Vei fi executat la sfarsitul acestei sedinte. Androgini, va rog sa il escortati pe Guvernant si restul din loja in sala de executie.
Anroginii nu miscara insa. Precum niste statui fara viata, priveau absenti intreaga sala. Lumea privea curioasa catre ei, neintelegand de ce anume refuzau ordinele unuia din Scaune.
Raspunsul veni insa rapid, caci in incapere isi facu aparitia Preoteasca, inconjurata de Garzile Templului. Aceasta pasi in sala imensa, purtata de o platforma de levitare si grai catre cei prezenti.
- Imi cer scuze, stimata sala, pentru aparitia mea brusca. Nu as fi venit aici daca nu ar fi fost absolut crucial. Am urmarit cu interes sedinta de astazi si am discutat in prealabil aceste aspecte cu o parte din dumneavoastra. Este esential sa pastram o normalitate in conducere si sa nu dam de banuit o eventuala slabiciune din partea noastra. Poporul trebuie sa traiasca in pace, in liniste si in siguranta. Aceasta organizatie, pe care Templul a reusit sa o aduca la putere, nu a facut altceva decat sa incalce toate punctele acordului nostru. Ar fi trebuit sa aduca liniste, pace si siguranta. Nu au fost in stare sa faca asta, tacu pret de cateva secunde si privi atenta in jur apoi continua, fapt pentru care vom reorganiza aceasta Organizatie si vom stabili o noua putere.
Scaunul Suprem se facu precum un rac la fata si rabufni, fara a se mai controla.
- Cum indraznesti, batrana nebuna, sa vii in fata mea, EU Scaunul Suprem, sa aduci asemenea acuze. La fel precum mizeria de guvernant, te vom trimite si pe tine in celula unde iti vei petrece ultimile clipe, inainte de executie. Garzi….garzi…pe ea..pe ea am ziiisss!
Scaunul turna nervos catre androginii impeitriti, lasand toata furia lui sa curga peste multime.
In jurul sau, lumea era amutita si incepu sa dezbata fiecare in parte aceasta problema. Asa cum anticipase Preoteasca, marea majoritate au consemnat aceasta noua ordine generala, ramanand numai mica parte din guvernantii fiedeli Scaunului Suprem care s-au impotrivit. Celelalte trei Scaune, constiente de puterea Preotesei, au votat pentru.
In acea zi, Scaunul Suprem a pierdut intreaga putere. Scaunul si acei putini guvernanti fideli lui, au fost asasinati de catre Garzile Templului, in timp ce Preoteasca proclama noul regim care avea sa urmeze la putere.
- De astazi, Organizatia dispare, intreaga putere fiind inaintata Templului. Impreuna, stimata sala, vom aduce in sfarsit pacea in lume si vom lupta pentru a distruge ramasitele fostei conduceri. De acum teama, nesiguranta si birocratia dispar. De astazi, incepe Era Templului.
Precum prevestise Dama, asa se inamplase. Avionul in care se afla Maraher se prabusi a doua zi, intr-o jungla indepartata, aflata la mii de kilometrii distanta de orice oras. Din intreaga ruina ramasa din avion, o tanara plina de rani si sange, isi facea loc. Scapase cu viata.
Jezebel, neincrezatoare in spusele Damei, plecase catre sedinta fulger ceruta de Organizatie. Acolo fusese intampinata de catre Garzile Templului, impreuna cu alti analisti si oameni cu implicatii politice fiind asasinata.
Ceata vremii se aseza in sfarsit pe planeta. Era Templului sosise, iar de astazi Preoteasa si garzile sale aveau sa conduca intreaga planeta. O singura speranta mai ramanea, una indepartata, una prabusita in jungla si pustietatea unui tinut uitat de civilizatie.
)
, va avea multe de tras din cauza acestei “avansari”. Am “sclavit” (exista cuvantul asta?) acolo cu altii si am fost facuti gunoaie cand stiam prea multe. Dee, vorba mea asta e viata asta. Ma uimeste insa cum dracu’ a ajuns tipa atat de sus… ce dracu’ face frate? Doar din ce stiam eu, zeci de milioane intrau la dansa si la “complicele sau” in buzunar, bani care trebuiau sa revina subalternilor. Rapoarte modificate, lipsa de comunicare…tot felul de magarii si nimeni nu stia nimic. Mai bine ca am plecat…daca se poate spune asta. Draga mea, daca vei ajunge sa citesti aceste randuri (sunt SIGUR ca le vei citit) afla de la mine ca esti parte din trecut si acolo vei sta, te-am mentionat aici deoarece am ramas perplex cand am aflat. Tragic, sincer compatimesc firma in cauza. Va doresc muuulta bafta, o sa aveti nevoie! PS: exista si firme in lumea asta care chiar isi felicita angajatii cand isi fac treaba! Poate invatati si voi ceva din asta!
Recent Comments