Vantul sufla frenetic in geamul camerei mele. Totul pare atat de ireal, atat de neobisnuit…parca as fi intr-un cosmar ce nu se mai opreste. Visez sau este adevarat? Nu stiu! Ma zbat incercand sa pun capat durerii ce ma cuprinde din cap pana’n picioare, insa nu reusesc decat sa o agravez. Totul este intors pe dos! Aud pe fundal un zgomot bizar…ceva ce imi suna atat de cunoscut, insa este si iritant in acelasi timp. Oare ce o fi? Si durerea asta ordinara care nu ma mai lasa dracu’ in pace…
Aud ceva…ce naiba e? E telefonul! E 63 asta suna al dracu’ de tare! Intind mana sa sting alarma si telefonul zboara de pe birou. Cacat! Abia l-am cumparat!
Casc cu o pofta neobisnuita si privesc in jur! FUCK! Iar am adormit pe birou. Langa mine laptop-ul isi face treaba si suge de nebun aerul din jur lasand firisoare invizibile de praf sa evandeze din el. O aroma atat de cunoscuta de ulei de trandafir, fum de tigara si cafea se asterne in jurul meu, ademenindu-mi narile. Simt aroma si imi este imposibil sa ii rezist. Aprind o tigara si ii las fumul sa ma inconjoare. Ahh…ce bine este! Fasii aramii se domolesc repede in aer si se astern intr-o curba neobisnuita. Pe birou, acolo unde acum cateva minute ma zbateam intr-un cosmar, stau asezate atat de dezordonat un teanc de cursuri. Incerc sa desluesc ce naiba scrie acolo. “Raportul juridic civil”, “Norma juridica”, “Capacitatea de folosinta si de execrcitiu a persoanei fizice”…ba ce mama dracu’ sunt astea? Am invatat eu asa ceva aseara? Nu-mi aduc aminte!
Dau repede o gura de cafea pe gat. Bleah…cat de rece si amara este. O sting cu 2 fumuri de tigara si incep sa ma misc agale prin camera. Poate imi mai trece din amorteala asta idioata. Pasii mei calca usor pe covorul rosu, muschii incercand sa se sincronizeze cu restul corpului. Cat de aiurea ma simt…parca as fi fumat non-stop aseara. Imi fac mica plimbare si ma trezesc din senin cu Want (Recoil) cantandu-mi in urechi. Cand naibii am pus eu asta sa cante? Ignor si continui sa ma plimb tragand si mai adanc din kent. Trip-hopul asta imi face starea asta si mai bizara. Fiecare apasare, fiecare gest, fiecare gura de aer si clipire ma trimite in alta lume. How fucked up is that?
Apoi il aud…acum mult mai clar! Ce naiba e? Un zgomot…un zgomot venind de pe palier. Parca ar fi ceva acolo…ceva care asteapta. Ce sa fie? Imi lipesc urechea de usa si ascult: poc…poc…poc. Un poc dupa altul, intr-o armonie infernala, lasandu-mi o fior de gheata pe sira spinarii. Sa ma incumet sa vad ce naiba e sau sa stau in casa? Trag clapa vizorului si incerc sa deslusesc ce este acolo: intuneric, o lumina pala abia se vede si lasa cateva fasii de curcubeu sa imi strapunga ochii. Rahat! Incerc sa uit de zgomot si ma intorc la plimbarea mea. Da’ tot nu am stare…trebuie sa stiu, trebuie sa vad…trebuie sa aud. Devin din ce in ce mai agitat…
GATA! Orice ar fi ma duc sa vad! Mai trag cateva guri de cafea rece, aprind alta tigara, o las pe cea fumata pe jumate in scrumiera si imi fac curaj. Ma apropii de usa cu o nervozitate crescanda. O deschid usor si incerc sa deslusesc ceva prin crapatura facuta. Metalul scoate un scartait infernal, fumul de tigara se revarsa pe palier si zgomotul ala ciudat patrunde si mai mult in timpanul meu. Trebuie sa vad, trebuie! Trag lantul si pasesc nesigur in intunericul din jur. Bezna totala, nici un pic de lumina pe hol.
Acolo e, il aud de aici. Este exact dupa colt, in apropierea scarilor. Trag usa dupa mine si imi fac curaj. Fiorul acela de pe sira spinarii ma apasa si mai mult acum. Orice ar fi trebuie sa vad! Pas cu pas, lasand in urma fumul de tigara care parca sclipeste in bataia diminetii, ma apropii de sursa. Ating peretele scorojit si simt frigul pana in maduva oaselor. De ce nu mi-am luat un halat pe mine? Pot fi atat de nepasator…nici eu nu ma mai cunosc. Sunt aproape…acolo…imediat. Ajung in cateva secunde.
Brusc intreaga imagine se modifica, totul se alungeste, totul se misca. Firisoare de adrenalina se infiripa in sange si inima incepe sa bata ca o nebuna. Respiratia creste simtitor…pupilele se dilata pana cand intregul ochi devine negru. Cateva picaturi de transpiratie se lasa vazute pe fruntea mea, sclipind usor in bataia fragmentelor de lumina care incep sa se zareasca undeva departe de mine. Ma simt ca si cum as fi intr-un tunel fara capat. Vad lumina insa tot in intuneric ma aflu. Incerc sa ajung la ea…dar nu pot…nu o pot atine si nici ea pe mine. Coltul este aproape. Simt suflul vantului venind dinspre scari. Este aici…acum voi vedea ce se face zgomotul asta ciudat!
Ating cu o mana tremuranda coltul palierului si imi strecor usor privirea dincolo de intunericul din jur. Nu vad nimic. Totul este scufundat intr-o bezna totala. Agitatia din mine creste si devin paranoic. Totul incepe sa capete o aroma apocaliptica. Parca as fi intr-un film de groaza. Sunt aproape de ceva insa nu pot vedea ce este. Simt, stiu ca este ceva acolo, ceva care pandeste si care ma asteapta. Oare ce fel de monstru salasluieste dupa colt? Ma simte si vrea sa ma inhate, sa isi infiga ghearele in crestetul meu. Oare? Cred ca am luat-o razna…nu mai stiu ce fac!
Intind mana si trag cu putere din tigara…ma pisca ceva…ceva rece! Vai nu…chiar e ceva acolo! Repede, inapoi in casa. Alerg agitat stiind ca acel ceva este in spatele meu. Las totul in urma. Nici nu vad unde ma duc, unde sunt, ce fac, cine sunt. O paranoia si o frica cum nu am mai simtit in viata mea ma cuprind si nu ma ai lasa in pace. Nestiind ce fac apuc clanta usii si trag de ea. Usa se deschide si eu patrund in linistea casei mele. Imping usa si o inchid bine. Nu pot auzi nimic din cauza batailor inimii…ochii refuza sa mai vada ceva si mainile imi tremura ca si cum ar fi facut cel mai mare efort posibil. Ma rezem de usa si incerc sa ma linsitesc. Ridic mana piscata si incerc sa ma uit la ea. Prea intunerci aici. Ma duc in camera. Aprind o veioza si ma uit atent la ea. Ceva sclipeste..ce naiba este aia?
Apa…era doar apa! Doamne cat de imbecil sunt…m-am speriat de moarte din cauza catorva picaturi de apa. In sfarsit ma linistesc Parca se mai calmeaza si inima.
Apoi…se aude…un fasait in jurul meu. Ceva este langa mine, in jurul meu. Ceva este in casa. Am lasat ceva sa intre in casa. Nuuu…imi inchipui, sunt prea panicat si prea speriat! Dar stiu ca e…uite IAR se aude. Stau in spatele camerei si incerc sa ma intorc. Dar nu pot. Sunt paralizat de frica…e acolo, stiu ca e in spatele meu. O avalansa de panica si frica ma cuprinde. Nu pot face nimic. Nimic!
Si atunci, exact din spatele meu, se aude:
“Ai lasat usa deschisa…”
) Asta e maxima! Sa vezi atunci frumusete!
